În palma ta întinsă, cazu un fulg...

“În palma ta întinsă, cazu un fulg. Şi nu-i. Cândva, şi eu cadea-voi în palma nu stiu cui.”

                                                           (Ducu Bertzi - Scrisoare la început de iarnă)

Iarna nu-i tocmai la inceput, e chiar în toi, afară fulgii ba sunt, ba nu-s de găsit, dar atorenii, slavă Domnului, s-au bucurat de zapadă. Au căzut în palma unui cătun care îşi duce veacul la caţiva kilometri depărtare de Iaşi, străjuit de dealuri şi pădure.

Plecând să participăm la Sf. Liturghie în satul Slobozia, mijitul zorilor ne-a găsit în gară, somnoroşi şi înfriguraţi, iar răsăritul ne-a prins pe coama dealului la poalele căruia băteau clopotele de la biserica satului. După o oră de mers prin pădure, bucuroşi de întâlnirea cu nămeţii de care în oraş nu prea am avut parte iarna aceasta, “pudraţi” de nelipsiţii bulgări şi copaci scuturaţi de cei mai jucăuşi dintre noi, ne-am liniştit şi hrănit sufletele la Sfânta Liturghie. Apoi, după ce am mâncat bine, am pornit înapoi către gară, de data asta renunţând la plimbarea pe jos în favoarea unei experienţe cum nu vezi în fiecare zi: sanie cu zurgăăăălăăi…toţi laolaltă, care în picioare, în genunchi, sau…zburând pe-alături în încercările disperate de a nu cădea, am purces traşi de cai. 

            Prieteni, Hristos între noi, zăpaaaaaadăăăăăă => o jumătate de duminică superbă.

Cine nu ne crede, poate vedea şi poze aici